N-am negociat acceptare

Mă reîmpreunez mie și ție, totului de după viață.
Vieții netrăite de după viață îi sunt dator
Greutatea mea pe cîntarul dezechilibrului.

Mă-mpacă o dorință

Banal trăiesc prezentul,
Viitorul ca un leac și trecutul vinovat.
Fără scop, mă am adunat într-o mînă de gînduri
Ce-aș dori să nu fie-a mea.
Un pian îmi mîngîie creștetul, cu-o mănușă caldă de piele
Îmi masează inima amorțită de același frig trecut.
Oscilînd în bucle tot mai mici, urmăresc negreșit linia
Și punctul ce mă va mîntui.

Împăcat cu mine, nu port un război,
Ci merg înainte, cu timpu-napoi
Să ajung la tine, la totul din noi, sclipind..
O secundă în veacul de-apoi.

Secunda ce o vreau azi sau mîine, după mine,
În care să privesc ochii dragostei ce-am împărtășit-o
Dăruindu-ne mai mult decît am fost.

Complet

Imagine organică a realității,
Împrăștiind în mine false adevăruri despre rău și bine,
Să nu cunosc prin unu - singular sens -

Ce caut în viață, cu mîna și inima
Să pipăi pe fața ce-o aude Dumnezeu,
Cînd a renăscut în eu.

Evoluție

...limită e totul. Spărgînd ziduri cu mîna, sufletul ne trăiește în alt loc. Respirînd gînduri, ca blestem nu am fi avut foc sau roată ci am fi devenit mai curați, cu corpuri uriașe dilatate în spațiu. Întuneric și lumină într-un punct multiplicat la infinit.

Pe stradă

Mănînc buze dulci, împarțind realitatea - nechibzuită mișcare a percepției ce-mi lipsește de atîtea ori mîntuită.
Trăiesc mers și gînd, efemer la tine Doamne să cer răsplata, preacuvenite-mi răzbunări pentru totul nimic.

Fix în perpetuum mobile

Ne naștem din moarte, avînd viața stadiu intermediar de formare. Vom deveni obiect, ca orice piatră, rezultatele unui proces de precipitare a conștiinței.

Individual, unitar, binom

Sunt universul tău paralel.
În prezentul ce ne seamănă de atîtea ori prin mîinile lipite,
Nu mă pot împăca cu o altă frîntură de corp ce nu-ți apartine.
Și trăiești în timpul meu, în care nu te vezi.

Alternative impalpabile

Lipsită de sens supărarea pe lipsa de sens.
Consens pe-un sens cu destinație fixă,
Judec lucrurile-n lipsă de reper și pier.
Dispar într-un sens amar,
Să-mi alătur sensul unui sens,
În fosta lipsă de consens.

Plural cu intrebări

Zero, unu, doi, am devenit noi unu, una.
Plus unu, plus doi, suntem mai mult din noi unu.
Care e măsura aceluiași tu sau eu care ne măsoară viața?
Măsura mîntuirii ariei ființei fără timp

Abrupt

Vină n-are mîntuirea celor nemîntuiți.
Eu-tu-tu-eu cînd nu există,
Nimic e singura faptă a vieții.

Multiplicați în dragoste

Trecerea ta în nimic nu e posibilă odată ce-ai născut în mine.
Totuși, ne stingem în puncte ce vibrează eternitatea,
Iubita mea,
Suntem stăpînii timpului nostru
Știrbit de tot ce nu iubim.

Posibilul eu

Dați-mi drumul lupilor din suflet,
Să pot fi soluția pentru toate deciziile posibile dintr-o secundă.
Să rîd atunci după libertatea timpului
În care nu eram liber.

Gînd emo

Nu voi ști uitarea în noaptea de-apoi,
Nestingherit de fantoma ce trăiește în noi.
De-o mînă cu luna
De-o mînă cu vîntul,
Stînd pe loc în timp ce înconjor pămîntul.

Semicerc

Mi te pierd în vîrful degetelor,
În palme, pe piept...
Imaginea ta fugară ce-o beau, o respir,
Stă pavăză pentru-a realității mele delir.
Și mă rog nimănui să mă lase să mi te amintesc
Înc-o dată
Înc-o dată

Revoltă de finit

Ce sunt cuvintele din mine?
De ce trebuie să privesc și s-aud?...
Captiv într-un corp efemer
Pentru a nu-nsemna nimic cînd sunt
Sau după ce pier.

Într-un final, vădit absurd și ne-mpăcat
Aflînd un adevăr
Îl voi striga, mușca și-l voi sparge
Cu suflete ce ne dor.

Cred realitatea

Cu capu-napoi și privirea înainte
Mă îndrept spre voi și mă-ndepărtez.
În ritm comun să cultiv spații,
Variabile în cea mai simplă dintre ecuații
Născut dintr-un punct fără cer sau vînt.
Tot ce știu e speculație oscilînd finit în jurul eului.
Sunt crez.

Într-o noapte

Erai în cameră siluetă,
Ne terminaserăm joaca dulce.
Te-am rugat să stai, te priveam,
Apoi ai venit și ne-am lipit buzele.
M-ai tras în spate,
Concertul ni se-auzea zguduind în piept,
Nu mai era altceva de făcut pe lume.

Simplu

De ce azi nu-i ieri și mîine
Cu tot nicăieri
Să pot să fiu eu
Tu și ea uniți
Într-un Dumnezeu?

Scriu

Viață în plus, îngropată în litere și limbaj, necontenit cautînd lipsa de reguli care m-a creat neînțelegînd-o.

Respir în mine

oră tîrzie întîrzie să vină
nu port pentru-a mea viață de plictis
ne coace pîinea în cuptorul celor ce n-au pată de culoare
nu există fără soare
redă-ne libertatea realității și-a mortii
vor fi spațiu.

Egal

Ca un fulg, greu atîrnă viața
Într-un pendul de eu
Și bate timp ce trece-ușor
Peste speranțe și dor,
Bate vis greu
De foc nestins al tău și al meu.
Neîmpreunați, în ură amestecați
Ne vom iubi pustiul ca pe-un copil.

Alb-negru

Ce-a fost vis în viață s-a aprins
Cînd iubeam
Negru-ntors pe dos e stins
Cînd sunt trist.

Revelație

De spun toate pietrele din lume,
În ochi nu privești
Al nimănui cuvânt și eu.
Încerc să ascult praf pe drumul lumii
Ce îl răzbat cu greu,
Iar apoi de zbor,
Neștiind cuvinte de nor
Mă-mpac uluit cu tot ce n-am auzit.

Fals părtinitor

Simboluri, comparații ne vorbesc despre o lume interioară și vedem o piesă de teatru interpretată de oameni în noi, actori în propriul rol, căutam un original ce va depăși banalul.

Unitate

Punct relativ, sper, cred, vreau să fii pozitiv.

Material

Colind în timp
Pe-un gînd
Mă despart de pământ.
Să văd,
În negru clar
Nu tot E
În zadar
Mîna dreaptă
Strâmb
Zarul îl arunc
La sfârșit
Să fiu toate
Au fost aruncate.

sunt singur..
doar cu tine-n gand, in gandurile lumii..
si-astept , astept sa reapari, din negura de vise..
un inger cu ochi mari......
..sa cred in ganduri?
sa cred in dumnezeu?
in ingerul meu palid?
sa cred in visul meu?
si cine-mi spune mie ca nu iubesc un vis,
mai mult decat pe tine - un inger din abis -
dar tu iubesti o lume ce-asteapta cu durere
lumina din lumina intr-un altar ce piere.....

Vis despre noi

Nu-s ei tu, nu suntem noi voi
Te-am avut ieri, mîine, azi
Într-un perpetuu război.
Sub brazi, în rîu de munte te scalzi
Poveste de 1N luat cîte 2.

Pe stradă

Sufletu-mi vrea să plece

Și-l țin cu pumnul strîns în buzunar

Mă rog de el să rămână cu mine pe trotuar.

Dar l-as lăsa... să zboare, să facă ce vrea

speranţa

Când speranţa începe să doară,
Mai bine să moară.
Decât să mă-nghită uşor,
Prefer s-o omor.

Dar ea tot mă arde, fierbinte
Mor eu înainte.
Şi-apoi, cu un zâmbet, haina,
Ea stinge lumina.

să fim urâţi

câteodata îmi doresc să fim toţi urâţi
să învăţăm să iubim un om urât
iar când toţi oamenii urâţi vor fi iubiţi, frumos,
de ceilalti oameni urâţi,
va fi mai frumos decât acum
când ne urâm atât de urât
deşi suntem atât de frumoşi

Noi unu

Nici un alt eu n-a mai fost
După sărutul tău.
Dezbrăcat până la dorință
Un corp am credință și zeu.
Să fii a mea,
Pe spate să-mi zgârii harta
Dulcei realități.

Eu-tu-tu-eu

Vânt în vale mă urc
Când ea coboară să o strâng
Mă topesc pe-un sân și curg
Pe picioare să-i fiu boare.
Cu gura adu-mă la viață,
Mă rezum la tine,
Trăiesc câte secunde-ți trebuie să ne pierdem fericiți.

Obosit, lipsit de stare de somn

De-o oră
Două
Lumi mă-mpart
Revelate ca realitate
Fugară
O umbră nu vrea
Să dispară.

Tata

Pe-nserat ajung acasă.
Întunecat, mult aer în piept n-aveam
Când m-a mușcat.
O gură de rai.

Oferta zilei

Să vărs un vers pe sufletul tău
Inecat cu viață om bun și om rău,
În schimb, te plimb pe aceeași lume
Pironit pe un cerc cu-al nopții prenume.

Luptă împăcare

Hai fi corect, tragemă-n piept
Hai să mințim că facem, că ne placi, că așa suntem sau nu
Noi știm, putem de vrem să fii
Sau nu ești, nu știi ce gândești.
Ne ținem partea și noaptea prostiei e lungă
Nimeni nu are una mai scurtă
La pândă o luptă în vârf de picioare ne stă în umbră
Ne paște o vacă mintea, sufletul făcut din iarbă.
Ce știi și de unde vine, când nu vezi ce-i în tine?
Înăuntrul meu tu nu trăiești, mă știi, te știu
Ne-am întâlnit în pustiu.
Fracții, minim nefolositor trăim, pasiuni ne dor
Iubesc să trăiesc.

Ce chestie

Când totu-a fost spus și făcut
Paradoxal ne simțim minunat,
Existând un minut.

Și poate că timpul se măsoară în noi
Iar eu cred prostește că merge-napoi.

Tu definește

Să dansăm pe morminte,
Să ne luăm de cele sfinte.
Ca din ură, invitat la joc
Dumnezeu cel Mare va-ntreba:
-Adevăr sau provocare?
-Totul Doamne...! sau oricare!

Noi, alții

Ochi deschiși, privire curată
Nu poți privi în sufletul meu de altădată.
Am fost eu și sunt uitare,
Voi fi nimic și nu mă doare.

Nu te poți răzbuna pe timp
Într-o lume finită.
Ce-i o meteahnă pentru zei
Șau piatră pe umerii mei,
E-n om idee, nedesăvârșită.

Iubesc împăcat

Delir de-o viață...
O palmă de-mi dai, pe față
În spate ți le duc toate.

Noi unitari

Singurătate înfiptă în om,
Nu poți scăpa de orbire
Și ne asculți cântecul mut,
Zâmbind ironic că-ți trăim.
Mulțumim.

Vrere

Rătăcind între limite
Neștiute, necunoscut,
Tentat de un gând mă întind
Să-ncolțesc în voi un minut.

Coloană finită

Alb
Jos
Mașină
Brad
Pat
Alunecos
Vitrină
Cuvinte
Șir
Viață
Delir.

Pauză de țigară, la birou

Îmi stăruie în minte o întrebare:
Dragoste, oare, cât poți fi de mare...?
Cum de-n nimic s-a aprins un chibrit...?

Dar căutarea nu implică aflarea
În noapte secretele-s moarte.

Azi am vrut

Doar gândul va face o gaură-n noapte...
Pe piept, între mâini
Trofeu vreau să țin
Un cuvânt care arde.

Realizabil

Instinctul e singurul vis ce poate fi împlinit.

Înstrăinare naivă

Ca visul din palmă
Suflat de-o gură de copil
În schimb pe-o dorință,
De teamă că pierd tot
Uit cine sunt,
Mă salvez în credință.

Vedere reală

Supărat că m-ai uitat,
Într-un vis depărtat,
De-aproape.
Ne vedem prin șoapte
Mergi? Vii?
Copaci și copii,
Să-ncercăm cu-n deget noaptea.
Aș vrea azi să-mi înțelegi carnea.

Sunt eu

Mintea îmi asum,
Iubind tot ce-i bun,
Și caut în mine
Veacul care vine.

Când noaptea deasă
Imi e mireasă
S-alerg în mormânt
Demn c-o să fiu sfânt.

După concert

Mă bat cu lumină,
Dracu-i de vină.
De mai rezist un pic...
te distrug de nimic.
În inimă, piept, un ac
Vroia să-mi devină drac.

Împreună, tot

Pătrunde-mi în miez,
În el să-ncrustezi
Râu ușor, la vale
Prin pajiști de soare,
Încurcat în bucle
Ce sufletu-ți umple.

Un ateu și-un scris
Trăind doar în vis,
Închid ochii greu
Miez de Dumnezeu.

Noi doi

M-a întrecut gândul,
Când dansam cu vântul,
Mă urc cu ochii închiși sus, în ploaie...
Zâmbești, ești văpaie.

din fericire
timpul a făcut tristeţe,
din linişte
timpul a făcut singuratate
din dragoste
timpul a făcut ura
din viaţa
timpul a făcut moarte
din noi
timpul nu a făcut......

Sunt multe cuvinte-mpietrite în mine
atîta linişte... si nimeni..
hazardul, norocul..
a mea nebunie
pierdută demult...
demult în pustie..
isus si satana
vorbeau despre mine,
nimic n-a rămas
nimic nu mai vine...
un veşnic ecou,
o trecere lină
si toate se sting,
se pierd în lumina....

Gând prelung

Ochi ce iscodesc
În suflet privesc,
Oglindă mi-e gândul
Călăuză vântul.

Amintire colaterală

Corp suplu, întins,
Privesc în ochii tăi de necuprins
Și tac
Nu pot altceva să fac,
Ești un vis.
Nici nu știi că te-am atins
Priveai, priveam,
În suflet mi te sculptam,
Uită-mă-n neștire, femeie, iubire.


...știu! erai balerină,
Cuvântu-i de vină
Îl știam de la cea pe care-o iubeam.

E=mc2

Un suflet mare de-și trece peste hotare,

Poate iubi cu zidurile, masa, copacii și aerul.

Poți fi curat, alb, imaculat,

Când ești TU la pătrat.

Eu aleator

Unde-am fost?

Vis călător, scăldat o secundă-n lume

Și etern să mor.

Dar poate din mine rămâne o undă... o rază,

Sau plus fără nume.

Început

Câteodată, o lume de vise devine toată.

Intens, rău, bine, aștept

Să vi se termine privirile către mine.

Și aflu de-mi pot trăi gândurile sau tot e așa cum cred,

Sfârșit.

Ce mai cred

Nu geme de-o vreme pământul sub mine

Când îndoi semne sau cruci

Și-nfig capete-n butuci.

Aș vrea putere, să mă-ncred prostește în vise efemere.

Când de fapt frica e Una, ajungem să iubim mai mult nimicul.

Și murim, pe sfinți să îi întregim.

Acasă și-acasă

Cerul senin noaptea-i deplin

Când mi-aplec privirea în sus spre el, rar, la Breaza.

Invers de București ajung să privesc,

Negru intens și orbesc.

Moare penultima

Speranța i-o fată-n Constanța,

De mică, golanii îi intră în păsărică.

Haiduc contemporan

Realitate, în spate!

Pe coate în luptă s-alerg fum!

Om oameni om

Fețe se șterg pe stradă în zgomot unison de mașini pe piatră cubică,

Tați ce-și plimbă copiii sclipind, nu zâmbesc,

Umbre încovoiate pedalează spre decorul de nicăieri

Și gândurile se lovesc și sparg de cuvinte prea mici,

În bucați de pâine pentru furnici.

Dorință vidă

Corp ondulat armonios sub lumină de lumânare,

Mă întorc pe dos și intru fierbând în dansul petrecerii ei

De înmormântare.

Metrou

În viteză cablurile de curent conduc privirea spre pârtii goale de schi, pajiști cu dragoste și fotografii nefăcute. Am ajuns în stație, am coborât la timp.

Ofticat, dezamăgit, nervos

Dinți de metal zgârie asfaltul.

Și nu-l doare pe bunicul urechea,

Că vouă vă crește în suflet tumoare.

Un gând

Ochi, paralel privind același haos strălucior - iubire,

De-ai fi, soare m-ar orbi.

Remediul Orice

În ramuri de cer să m-arunc de mă-ndrept,

Spre-albastru și verde sau negru pe piept.

Împăcat cu nicăieri

O, viață, mă-nvață că-n față și-n spate

Nu-i loc de nimic nici de toate

Că-n tine mă-nec și mă-mbăt în neștire

Ce-aștept să-mi găsesc deplina orbire.

Argat

Pătat cu alb și păcat,

În gând aștept o poartă-n pământ spre zei,

În viață să-i mușc de față.

Amintire

O ploaie-mi alerga la trap, pe cap, în baie.

Sub soare în sunet de mare de fapt erai, m-oglindeai,

Te iubeam.

Azi

De ieri,

Gânduri, povești și poveri

Bezele pe buze de stele

Suflați în visele mele

De nicăieri.

La drum!

Fără teamă, fără aşteptări. Spre înapoi. În noi. Pe unde n-am mai fost de mult sau niciodată. Pe unde ni s-a spus să nu umblăm. Cel puţin nu noaptea, şi nu singuri. Deşi pe-acolo nu poate merge nimeni însoţit. De unde am fugit. De unde am fost alungaţi. Trataţi. Echilibraţi. Reeducaţi.

Fără busolă, fără hartă sau traseu, pornim la drum, şi-atât. În Eu.