Fără teamă, fără aşteptări. Spre înapoi. În noi. Pe unde n-am mai fost de mult sau niciodată. Pe unde ni s-a spus să nu umblăm. Cel puţin nu noaptea, şi nu singuri. Deşi pe-acolo nu poate merge nimeni însoţit. De unde am fugit. De unde am fost alungaţi. Trataţi. Echilibraţi. Reeducaţi. Fără busolă, fără hartă sau traseu, pornim la drum, şi-atât. În Eu.

joi, 3 noiembrie 2011

Revoltă de finit

Ce sunt cuvintele din mine?
De ce trebuie să privesc și s-aud?...
Captiv într-un corp efemer
Pentru a nu-nsemna nimic cînd sunt
Sau după ce pier.

Într-un final, vădit absurd și ne-mpăcat
Aflînd un adevăr
Îl voi striga, mușca și-l voi sparge
Cu suflete ce ne dor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu