Împlinit de un singur scop Născut etern pentru-a fi rob, mie Zîmbesc existînd și ascut un cuțit de-un gînd... Aruncat și infipt în păcat. Cu sunet de sticlă se sparge Pustiul de ape, rugăciune și șoapte.
Fără teamă, fără aşteptări. Spre înapoi. În noi. Pe unde n-am mai fost de mult sau niciodată. Pe unde ni s-a spus să nu umblăm. Cel puţin nu noaptea, şi nu singuri. Deşi pe-acolo nu poate merge nimeni însoţit. De unde am fugit. De unde am fost alungaţi. Trataţi. Echilibraţi. Reeducaţi. Fără busolă, fără hartă sau traseu, pornim la drum, şi-atât. În Eu.
joi, 17 ianuarie 2013
vidado
Abonați-vă la:
Postări (Atom)