N-am negociat acceptare

Mă reîmpreunez mie și ție, totului de după viață.
Vieții netrăite de după viață îi sunt dator
Greutatea mea pe cîntarul dezechilibrului.

Mă-mpacă o dorință

Banal trăiesc prezentul,
Viitorul ca un leac și trecutul vinovat.
Fără scop, mă am adunat într-o mînă de gînduri
Ce-aș dori să nu fie-a mea.
Un pian îmi mîngîie creștetul, cu-o mănușă caldă de piele
Îmi masează inima amorțită de același frig trecut.
Oscilînd în bucle tot mai mici, urmăresc negreșit linia
Și punctul ce mă va mîntui.

Împăcat cu mine, nu port un război,
Ci merg înainte, cu timpu-napoi
Să ajung la tine, la totul din noi, sclipind..
O secundă în veacul de-apoi.

Secunda ce o vreau azi sau mîine, după mine,
În care să privesc ochii dragostei ce-am împărtășit-o
Dăruindu-ne mai mult decît am fost.

Complet

Imagine organică a realității,
Împrăștiind în mine false adevăruri despre rău și bine,
Să nu cunosc prin unu - singular sens -

Ce caut în viață, cu mîna și inima
Să pipăi pe fața ce-o aude Dumnezeu,
Cînd a renăscut în eu.

Evoluție

...limită e totul. Spărgînd ziduri cu mîna, sufletul ne trăiește în alt loc. Respirînd gînduri, ca blestem nu am fi avut foc sau roată ci am fi devenit mai curați, cu corpuri uriașe dilatate în spațiu. Întuneric și lumină într-un punct multiplicat la infinit.