Banal trăiesc prezentul,
Viitorul ca un leac și trecutul vinovat.
Fără scop, mă am adunat într-o mînă de gînduri
Ce-aș dori să nu fie-a mea.
Un pian îmi mîngîie creștetul, cu-o mănușă caldă de piele
Îmi masează inima amorțită de același frig trecut.
Oscilînd în bucle tot mai mici, urmăresc negreșit linia
Și punctul ce mă va mîntui.
Împăcat cu mine, nu port un război,
Ci merg înainte, cu timpu-napoi
Să ajung la tine, la totul din noi, sclipind..
O secundă în veacul de-apoi.
Secunda ce o vreau azi sau mîine, după mine,
În care să privesc ochii dragostei ce-am împărtășit-o
Dăruindu-ne mai mult decît am fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu