Pe stradă

Mănînc buze dulci, împarțind realitatea - nechibzuită mișcare a percepției ce-mi lipsește de atîtea ori mîntuită.
Trăiesc mers și gînd, efemer la tine Doamne să cer răsplata, preacuvenite-mi răzbunări pentru totul nimic.

Fix în perpetuum mobile

Ne naștem din moarte, avînd viața stadiu intermediar de formare. Vom deveni obiect, ca orice piatră, rezultatele unui proces de precipitare a conștiinței.

Individual, unitar, binom

Sunt universul tău paralel.
În prezentul ce ne seamănă de atîtea ori prin mîinile lipite,
Nu mă pot împăca cu o altă frîntură de corp ce nu-ți apartine.
Și trăiești în timpul meu, în care nu te vezi.

Alternative impalpabile

Lipsită de sens supărarea pe lipsa de sens.
Consens pe-un sens cu destinație fixă,
Judec lucrurile-n lipsă de reper și pier.
Dispar într-un sens amar,
Să-mi alătur sensul unui sens,
În fosta lipsă de consens.

Plural cu intrebări

Zero, unu, doi, am devenit noi unu, una.
Plus unu, plus doi, suntem mai mult din noi unu.
Care e măsura aceluiași tu sau eu care ne măsoară viața?
Măsura mîntuirii ariei ființei fără timp

Abrupt

Vină n-are mîntuirea celor nemîntuiți.
Eu-tu-tu-eu cînd nu există,
Nimic e singura faptă a vieții.

Multiplicați în dragoste

Trecerea ta în nimic nu e posibilă odată ce-ai născut în mine.
Totuși, ne stingem în puncte ce vibrează eternitatea,
Iubita mea,
Suntem stăpînii timpului nostru
Știrbit de tot ce nu iubim.

Posibilul eu

Dați-mi drumul lupilor din suflet,
Să pot fi soluția pentru toate deciziile posibile dintr-o secundă.
Să rîd atunci după libertatea timpului
În care nu eram liber.

Gînd emo

Nu voi ști uitarea în noaptea de-apoi,
Nestingherit de fantoma ce trăiește în noi.
De-o mînă cu luna
De-o mînă cu vîntul,
Stînd pe loc în timp ce înconjor pămîntul.

Semicerc

Mi te pierd în vîrful degetelor,
În palme, pe piept...
Imaginea ta fugară ce-o beau, o respir,
Stă pavăză pentru-a realității mele delir.
Și mă rog nimănui să mă lase să mi te amintesc
Înc-o dată
Înc-o dată

Revoltă de finit

Ce sunt cuvintele din mine?
De ce trebuie să privesc și s-aud?...
Captiv într-un corp efemer
Pentru a nu-nsemna nimic cînd sunt
Sau după ce pier.

Într-un final, vădit absurd și ne-mpăcat
Aflînd un adevăr
Îl voi striga, mușca și-l voi sparge
Cu suflete ce ne dor.

Cred realitatea

Cu capu-napoi și privirea înainte
Mă îndrept spre voi și mă-ndepărtez.
În ritm comun să cultiv spații,
Variabile în cea mai simplă dintre ecuații
Născut dintr-un punct fără cer sau vînt.
Tot ce știu e speculație oscilînd finit în jurul eului.
Sunt crez.

Într-o noapte

Erai în cameră siluetă,
Ne terminaserăm joaca dulce.
Te-am rugat să stai, te priveam,
Apoi ai venit și ne-am lipit buzele.
M-ai tras în spate,
Concertul ni se-auzea zguduind în piept,
Nu mai era altceva de făcut pe lume.