Fără teamă, fără aşteptări. Spre înapoi. În noi. Pe unde n-am mai fost de mult sau niciodată. Pe unde ni s-a spus să nu umblăm. Cel puţin nu noaptea, şi nu singuri. Deşi pe-acolo nu poate merge nimeni însoţit. De unde am fugit. De unde am fost alungaţi. Trataţi. Echilibraţi. Reeducaţi. Fără busolă, fără hartă sau traseu, pornim la drum, şi-atât. În Eu.
marți, 24 mai 2011
Ce mai cred
Nu geme de-o vreme pământul sub mine
Când îndoi semne sau cruci
Și-nfig capete-n butuci.
Aș vrea putere, să mă-ncred prostește în vise efemere.
Când de fapt frica e Una, ajungem să iubim mai mult nimicul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu