Fețe se șterg pe stradă în zgomot unison de mașini pe piatră cubică,
Tați ce-și plimbă copiii sclipind, nu zâmbesc,
Umbre încovoiate pedalează spre decorul de nicăieri
Și gândurile se lovesc și sparg de cuvinte prea mici,
În bucați de pâine pentru furnici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu