Fără teamă, fără aşteptări. Spre înapoi. În noi. Pe unde n-am mai fost de mult sau niciodată. Pe unde ni s-a spus să nu umblăm. Cel puţin nu noaptea, şi nu singuri. Deşi pe-acolo nu poate merge nimeni însoţit. De unde am fugit. De unde am fost alungaţi. Trataţi. Echilibraţi. Reeducaţi. Fără busolă, fără hartă sau traseu, pornim la drum, şi-atât. În Eu.
joi, 22 septembrie 2011
speranţa
Când speranţa începe să doară, Mai bine să moară. Decât să mă-nghită uşor, Prefer s-o omor.
Dar ea tot mă arde, fierbinte Mor eu înainte. Şi-apoi, cu un zâmbet, haina, Ea stinge lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu