Ne
vom întoarce în moartea din care ne-am nascut, cu demnitatea furată, nu
vom avea curajul de a ne limita la necunoaștere. Suntem făcuți din
Dumnezeu - ce e neființă, inexistență, perfecțiune și avem viața ca
stadiu similar unui fir de iarbă suspendat de nimic.
M-am
născut mîntuit, împlinesc abisul într-un tot ce nu poate fi condus.
Închid ochii universului cînd mă culc, cu mîna sub cap strivesc galaxii,
zîmbesc paradimensiuni, paralelizez cosmosul exterior și interior
oricărui cosmos. Sunt eu, salvarea, împacarea, cascada, virgula.
Fericirea mi-e conștiință sau părere. Mi-am atins logosul si erosul cu degetul în oglindă, mă gust și mă recunosc necontenit atunci cînd fac cunoștință cu mine. (Si ce?) Și tot punctul, spațiul, lipsa, tot tu infinit, ceva-ul, orice-ul, mă face să iubesc.
Fericirea mi-e conștiință sau părere. Mi-am atins logosul si erosul cu degetul în oglindă, mă gust și mă recunosc necontenit atunci cînd fac cunoștință cu mine. (Si ce?) Și tot punctul, spațiul, lipsa, tot tu infinit, ceva-ul, orice-ul, mă face să iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu