Fără teamă, fără aşteptări. Spre înapoi. În noi. Pe unde n-am mai fost de mult sau niciodată. Pe unde ni s-a spus să nu umblăm. Cel puţin nu noaptea, şi nu singuri. Deşi pe-acolo nu poate merge nimeni însoţit. De unde am fugit. De unde am fost alungaţi. Trataţi. Echilibraţi. Reeducaţi. Fără busolă, fără hartă sau traseu, pornim la drum, şi-atât. În Eu.

joi, 26 aprilie 2012

Autocrom

La pandă, penumbra ascunsă de lumina sumbră a vietii în care ne desfășurăm ghemul sinelui spre a deveni liniari ne va ascuți părerea falsă a unei realități cunoscute doar prin repetiția unor evenimente conforme cu standardul nostru de înțelegere și ne va îndreapta instinctul de supravietuire într-o ghemuială meschină la piciorul morții dar a continuării. 
Ne vom întoarce în moartea din care ne-am nascut, cu demnitatea furată, nu vom avea curajul de a ne limita la necunoaștere. Suntem făcuți din Dumnezeu - ce e neființă, inexistență, perfecțiune și avem viața ca stadiu similar unui fir de iarbă suspendat de nimic. 
M-am născut mîntuit, împlinesc abisul într-un tot ce nu poate fi condus. Închid ochii universului cînd mă culc, cu mîna sub cap strivesc galaxii, zîmbesc paradimensiuni, paralelizez cosmosul exterior și interior oricărui cosmos. Sunt eu, salvarea, împacarea, cascada, virgula.
Fericirea mi-e conștiință sau părere. Mi-am atins logosul si erosul cu degetul în oglindă, mă gust și mă recunosc necontenit atunci cînd fac cunoștință cu mine. (Si ce?) Și tot punctul, spațiul, lipsa, tot tu infinit, ceva-ul, orice-ul, mă face să iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu