Spiritul întins fără nuanțe,
În frig așteaptă o cale mai dreaptă spre noapte
Și speranțele-mi moarte.
Ca un vis abrupt al unui suflet perfect necorupt de adevăr,
În prezent îmbătat de visul mîntuirii fără păcat
Nu am rațiune, degetele pictează în gol
Spectacolul în care traiești ca să-mi fii actor.
Adună-mă la tine, alb-negru
Și vom fi singurul cuplu celebru
În Dumnezeu nesmerit aruncat și înfipt
Alergînd infinit pe o lamă de timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu