Obosit, lipsit de stare de somn

De-o oră
Două
Lumi mă-mpart
Revelate ca realitate
Fugară
O umbră nu vrea
Să dispară.

Tata

Pe-nserat ajung acasă.
Întunecat, mult aer în piept n-aveam
Când m-a mușcat.
O gură de rai.

Oferta zilei

Să vărs un vers pe sufletul tău
Inecat cu viață om bun și om rău,
În schimb, te plimb pe aceeași lume
Pironit pe un cerc cu-al nopții prenume.

Luptă împăcare

Hai fi corect, tragemă-n piept
Hai să mințim că facem, că ne placi, că așa suntem sau nu
Noi știm, putem de vrem să fii
Sau nu ești, nu știi ce gândești.
Ne ținem partea și noaptea prostiei e lungă
Nimeni nu are una mai scurtă
La pândă o luptă în vârf de picioare ne stă în umbră
Ne paște o vacă mintea, sufletul făcut din iarbă.
Ce știi și de unde vine, când nu vezi ce-i în tine?
Înăuntrul meu tu nu trăiești, mă știi, te știu
Ne-am întâlnit în pustiu.
Fracții, minim nefolositor trăim, pasiuni ne dor
Iubesc să trăiesc.

Ce chestie

Când totu-a fost spus și făcut
Paradoxal ne simțim minunat,
Existând un minut.

Și poate că timpul se măsoară în noi
Iar eu cred prostește că merge-napoi.

Tu definește

Să dansăm pe morminte,
Să ne luăm de cele sfinte.
Ca din ură, invitat la joc
Dumnezeu cel Mare va-ntreba:
-Adevăr sau provocare?
-Totul Doamne...! sau oricare!

Noi, alții

Ochi deschiși, privire curată
Nu poți privi în sufletul meu de altădată.
Am fost eu și sunt uitare,
Voi fi nimic și nu mă doare.

Nu te poți răzbuna pe timp
Într-o lume finită.
Ce-i o meteahnă pentru zei
Șau piatră pe umerii mei,
E-n om idee, nedesăvârșită.

Iubesc împăcat

Delir de-o viață...
O palmă de-mi dai, pe față
În spate ți le duc toate.

Noi unitari

Singurătate înfiptă în om,
Nu poți scăpa de orbire
Și ne asculți cântecul mut,
Zâmbind ironic că-ți trăim.
Mulțumim.